(...nu rama conteaza...)
Dumneavoastra ce- ati fi ales ?
Avem in fata trei ladite, una de aur,una de argint si una de plumb.Pe fiecare e o inscriptie care calauzeste sau mai de graba incurca alegerea.Pe cea de aur scrie:”Pe mine cin”m-alege dobandeste/ Ce inima atatora pofteste”. Pe cea de argint e alta promisiune:” Pe mine cin’ m-alege/Cu ce i se cuvine se alege”.In fine pe cea de-a treia e scrisa un fel de amenintare:” Pe mine cin’ m-alege / Arunca la-intamplare,/ Da-n traznet tot ce are”Ce ai face ? Cum ai stabili care e lada buna?
Incercarea o complica destul de mult pe cea din povesti, intrucat nu mai e vorba aici de optiunea facuta doar pe baza unor calitati umane (lacomie sau moderatie), ci provoacasi intrarea in joc a rationamentului,a inteligentei.
Ce-as fi ales ? Stiam din povesti ca nu trebuie sa alegi tot ce straluceste, bogatia, aurul, adica tot ce izbeste la prima vedere.Toata simbolistica aurului era legata, literar vorbind, de marire desarta,cadere, rau. Pe de alta parte , tot povestile, care nu sunt tot atat de simple cum par, impun acelasi simbol ca pe o valoare maxima. In cele trei etape ale initierii, in cele trei lumi parcurse de eroi-arama, argint,aur – tinta e intotdeauna in lumea de aur.Totusi, incercand sa aleg, am dat la o parte aurul, care nu ma tenta, la fel cum nu mi-a placut nici promisiunea scrisa pe lacrita ”Pe mine cin’m-alege dobandeste/Ce inima atatora pofteste\” ’Printul Marocului care-si incearca primul norocul, stie ca invingatorul va gasi in interior chipul pictat al Portiei.Crede ca toata lumea doreste , la fel ca el,acest lucru, si, nu lipsit de noblete, socoteste ca portretul ei ar fi dezonorat intr-o cutie de plumb.. Desi cere ajutoarul zeilor ca sa-I calauzeasca judecata , nu-si poate inchipui ca dorintele oamenilor sunt diverse, ca nu pretuim si nu dispretuim cu totii acelasi lucru, si in plus, ca nu rama conteaza, ci continutul. Se alege cu un cap de mort si o lectie :” Aur nu-i tot ce straluceste”…..Ar fi trebuit sa gandeasca “mai batraneste”, i se spune , si nu sa se repeada la inselatoarea frumusete. Desi a ales in logica basmelor-tinta se afla in cadrul de aur”-, primeste pedeapsa pentru lacomia grabei e un fel de lectie ca fapta conteaza, nu gandul care se ascunde indaratul ei. Indiferent din ce motive alegi direct aurul, esti pedepsit.. Ca sa ajungi la aur, trebuie neaparat sa treci prin etapele celelalte, mai putin vizibile, mai putin atragatoare, si sa ai rabdare.
Ramanea pentru mine, alegerea intre argint si plumb, iar aici argumentele pro si contra s-au ciocnit, iar literature nu mi-a fost de folos. Sa alegi, ca-n povesti, lada cea mai mica si mai prafuita era prea simplu, era un fel de-a trisa si de a-ti afisa modestia.
Totusi spre plumb, spe tot ce scunde acest metal, pe care oamenii s-au straduit sa-l transforme tocmai in aur ma duceau nu numai alchimia, ci si poezia bacoviana.N-am dispretuit niciodata plumbul, inscriptia de pe plumb “da-n traznet tot ce are” semnifica”isi risca tot ce are” parea un semn schimbat celui de pe aur. Asa ca rational vorbind, n-as fi ales pana la urma plumbul.
As fi ales in schimb argintul, acesta nu-I nici la extrema orgoliului, nici la extrema (indeobste ipocrita)a modestiei care stie ca e gastigatoare, ca va fi rasplatita. Daca stii care e mutarea castigatoare, n-are rost s-o faci, n-ai nici o stiasfactie.argintul era eminescian, ma duce cu gandul la”padurea de argint” din Calin si la fata mijlocie.Iata ca plictisit de atata aur si extrema tinerete , mereu aleasa in basme, Eminescu are flerul artistic sa prefere termenul mediu. Inscriptia de pe lacrita de argint “cu ce i se cuvine se alege” pare sa fie ideala. La urma urmei de ce sa vrei mereu mai mult sau sa te multumesti cu mai putin decat ti se cuvine? Dar nuanta englezeasca e alta “primeste ce merita “- o formula care merita suna mult mai amenintator.Si, intr-adevar, alegerea mea a fost gresita, ca si printul de Aragon.El da inauntrul lazii de chipul unui bleg care-I face cu ochiul si de un mesaj in care i se spune ca n-a gresit alegerea, fiindca are ce i se cuvine si ca “Pe unii prosti, viata i-a mintit/Si cu argint pe-afara i-a spoit”. A gandit gresit printul de Aragon dorind exact ce i se cuvine? Da, pentru ca n-a dorit mai mult de la el insusi, a ales o solutie comoda.Comoditatea e rareori rasplatita.
Alegerea corecta s-a dovedit, la fel ca in basme, lada cea mai urata, cea de plumb, cu inscriptia cea mai nepromitatoare..Logica si chiar ratiunea sunt contrazise de alegere si n-ar trebui sa intre in jocul vietii.Ca-n povesti, e bine sa vezi, intr-adevar, dincolo de aparente, dar, spre deosebire de de povesti accentual cade pe noroc sau pe soarta. Eroului caruia i-a venit “atata nenorocire” nu-I ramane decat sa fie multumit si sa nu-si piarda firea, dorind mai mult. Ideea este totusi limpede : de doua lucruri trebuie sa beneficiezi in viata: de ochi care vad dincolo de aparente si de noroc.
Ioana Pavelescu –Cartea Intrebarilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu