duminică, 6 martie 2011

Povestea copacului



Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos,cu ramurile intinse spre cer.cand inflorea,fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.cand facea fructe,pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase.era minunat.

un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi,iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca..
 Baietelul  venea in fiecare zi sa se joace sub el.ramurile sale erau foarte inalte,dar el si le apleca,pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.
Cand micutul ii mangaia florile,batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.
Intre timp,baiatul a crescut.uneori,dormea in poala copacului,alteori ii manca fructele,sau purta o coroana impletita din florile sale.se simtea atunci de parca ar fi fost regele padurii.
 Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale,dansand cu ea,copacul se simtea fericit.il aproba cu ramurile sale;canta in bataia vantului.
Baiatul a crescut si mai mult,a inceput sa se catere in copac,leganandu-se pe ramurile sale.ori de cate ori se odihnea pe ele copacul se simtea fericit
Timpul a trecut ,iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri;avea ambitiile lui.Trebuia sa isi treaca examenele,sa isi faca prieteni...de aceea,a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare,strigandu-i din adancurile sufletului sau: "vino,vino.te astept".Cand baiatul nu venea,copacul se simtea foarte singur...
Baiatul s-a facut mai mare,iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare."Ce copac?de ce ar trebui sa-l vizitez?"isi spunea cand si-ducea aminte de copac.
Intr-o zi,pe cand trecea prin apropiere,copacul i-a strigat:"Asculta!te astept in fiecare zi,dar tu nu mai vii pe la mine."
Baiatul i-a raspuns:"ce poti sa-mi oferi,ca sa trec sa te vad?eu imi doresc bani, acum , tu n-ai ce sa-mi dai!"
Uimit,copacul i-a spus baiatului:"nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva?iti ofer tot ce am."
"Din pacate ,nu am bani.aceasta este o inventie a oamenilor.noi,copacii,nu avem bani.in schimb,suntem fericiti,crengile noaste se umplu de flori,apoi de fructe.umbra nostra ii racoreste pe cei incalziti.cand bate vantul,dansam si cantam.desi nu avem bani,pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele.daca ne-am implica si noi in afaceri financiare,am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi ,oamenii,care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace.noi nu avem nevoie de predici,caci traim tot timpul aceste stari.nu,noi nu avem nevoie de bani.
Baiatul i-a spus:"atunci,de ce sa vin la tine?nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani.am nevoie de bani."
Copacul s-a gandit mult,dupa care a spus:"atunci,culege-mi fructele si vinde-le.in felul acesta,vei obtine bani."
Baiatul s-a luminat imediat la fata.s-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului,chiar si pe cele necoapte.in graba sa,i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele,dar copacul s-a simtit din nou fericit.iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita.egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva.el nu poate simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui,dar acestuia nu-i pasa.adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu sa mai intors multa vreme.acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor mai multi bani.a uitat cu totul de copac,si astfel au trecut anii.
Copacul era din ce in ce mai trisTtanjea dupa intoarcerea baiatului.
Dupa multi ani,baiatul,devenit intre timp adult,s-a intors la copac
Acesta i-a spus:"vino la mine.vino si imbratiseaza-ma."
"Termina cu prostiile.faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte.
Copacul a insistat:"vino,mangaie-mi crengile.danseaza cu mine."
Barbatul i-a raspuns:"termina cu flecareala asata stupida!Acum doresc sa imi construiesc o casa,imi poti oferi o casa?"
"O casa? Bine,dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa."
Singurii care traiesc in case sunt oamenii.toate celalalte creaturi traiesc liber,in natura.cat despre oameni,cu cat casa in care traiesc este mai mare,cu atat mai mici par in interiorul ei.
"Noi nu traim in case,dar uite ce iti propun:imi poti taia crengile,pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor".
Fara sa mai piarda timpul,barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului.din acesta a ramas acum doar trunchiul,dar el era foarte fericit
Barbatul a plecat,fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire.si-a construit casa visata,iar anii au trecut din nou.
Copacul,devenit acum un simplu trunchi fara crengi,a continuat sa-l astepte.ar fi vrut sa il strige,dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului.vanturile continuau sa bata,dar el nu mai putea scoate nici un sunet.cu un efort suprem,sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare:"vino,vino,prietenul  meu."Timpul a trecut,iar barbatul a imbatranit.
Odata,se afla prin apropiere,asa ca a venit si s-a asezat sub copac.acesta l-a intrebat:"ce mai pot face pentru tine?ai venit dupa foarte,foarte mult timp."
Batranul i-a raspuns:"ce poti face pentru mine?As vrea sa ajung intr-o tara indepartata,sa castig si mai multi bani.pentru asta am nevoie de o barca."
Fericit,copacul i-a spus:"taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el.as fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata,pentru a castiga mai multi bani.dar,te rog,ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede.voi astepta de-a pururi intoarcerea ta".
Omul a adus un fierastrau,a taiat trunchiul copacului,si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum,din copac nu a mai ramas decat radacina,dar el a continuat sa astepte cu nerabdare intoarcerea celui iubit.a asteptat mereu si mereu,constient insa ca nu mai avea nimic de oferit.poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata...

Intr-o zi,m-am asezat langa un ciot.acesta mi-a soptit:"am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors.ma tem sa nu se fi inecat,sau sa nu se fi ratacit.poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata.poate ca nici macar nu mai este in viata.o,cat mi-as dori sa aflu vesti de la el!ma apropii de sfarsitul vietii,asa ca tot ce mi-as mai doriar fi sa aflu vesti despre el.atunci as muri linistit.dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar mai auzi strigatul,caci nu mai am nimic sa-i ofer,iar el nu intelege decat acest limbaj"...

o lacrima mi-a alunecat pe obraz....nu ma recunoscut...

sursa;Traista cu povesti;