Ascultand un greiere in centrul New York-ului

Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului.

Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând,

taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată, indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur: am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o

zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine - a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă

discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se formează pe tot ce este urât, rău. Ni se impregnează FRICA! Devenim neputincioşi, temători - de avion, de frig, de vânt, de căldură, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre - ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM. Uite aşa: ascultând aşa-zisele informaţii, care de fapt sunt praf în urechile naivilor! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni etc.

Între timp, greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi..... nu le auzim.
Viaţa este frumoasă şi merită trăită!